Rut o însoțește pe Naomi
Rut cap. 1

Elimelec și soața, sa
Cu cei doi fii ce i-au avut
În Moab, au ales să stea
Dar Elimelec, a murit

Naomi singură a rămas
Căci fiii ei s-au însurat
Durerea ce-o avea în glas
La străini, nu le-a arătat

Apoi copiii i-au murit
Și a rămas rău, pustiită
De țara ei și-a amintit
Și-n Iuda, a voit s-ajungă

Pe a ei nurori le-a îndemnat
Ca fiecare să se întoarcă
De acol de unde au plecat
Și-o nouă viață, să înceapă

Le-a sărutat pe fiecare
Și apoi le-a binecuvântat
Cu toate că simțea c-o doare
Numai, de bine le-a învățat

Numai de bine le-a urat
Și câte un soț, să își găsescă
Să ajungă de unde au plecat
La casa lor, cea părintească

Ele au plâns îndurerate
Cu dragoste s-au sărutat
Iar cea dintâi, i-a dat dreptate
De soacra ei, a ascultat

Dar Rut, nora ei cea iubită
N-a vrut să audă de plecare
N-a vrut s-o vadă părăsită
Soacrei, nu i-a dat ascultare

Ba chiar i-a și făgăduit
Ca-n locul unde ea va sta
Va fii căminul ei iubit
Și nicicând, nu o va lăsa

Spre Betleem s-au îndreptat
Naomi avea inima frântă
Cu drag toți le-au întâmpinat
Naomi era necăjită

Familiilor ea le-a cerut
Mara, de acum ca ei să-i spună
Doar prin necazuri a trecut
Iar inima ei, nu e bună

La Betleem ele au ajuns
Chiar când orzul se secera
Spre casa lui Boaz s-a dus
Să le ajute, dacă vrea.

va urma